Haideti sa va spun ceva, politica in Romania, in fapt, nu exista. Deloc.
Nimic din ce vedeti la televizor nu este ceea ce pare a fi, nimic din ce se spune, de catre politicieni, nu este real.
Ca partidele consacrate lucreaza in interes propriu si in dezavantajul tarii, stim deja de mult timp.
Ceea ce lumea nu stie si va spun eu acum, este ca si partidele noi tot nimic devin, fiind populate tot de politicieni, chiar daca in devenire.
Romanul se transforma radical cand intra in politica, rare, foarte rare sunt exceptiile, sta in gena romanului ca atunci cand intra in politica sa fie dominat de stari de invidie, rautate, ura, oftica, preamarire, grandomanie, imbogatire, sete de putere etc.
Partidele noi pleaca cu elan, se aduna,doresc, spera, muncesc, asta pana cand oamenii incep sa se creada politicieni si intra, cu cea mai mare viteza, in caracteristicile enumerate mai sus.
Lasitatea, tradarea, manipularea si diversiunea sunt uneltele preferate de catre politicianul roman.
Cel mai apropiat prieten iti este de fapt cel mai mare dusman, te sapa, te urmareste, te inregistreaza, te trage de limba, prefacut in zana bunatatii, pandeste asteptand momentul potrivit sa actioneze. Miza?
Miza reala este zero, dar nu pare a conta in ochii politicianului roman.
Devine un mod de viata.
Puterea si dorinta de preamarire il domina si ii aprinde dinamita in suflet, devenind pe nesimtite un politician perfect, de tip dambovitean.
Partidele noi, toate, se zbat intr-o mare imensa de clei, un clei gros care cu fiecare membru nou venit se imbacseste si mai tare si se ingrosa pana cand, mai devreme sau mai tarziu, sufoca partidul.
Unii sunt infiltrati si au sarcini precise, altii au rol de cartite, altii sunt manipulati profitandu-se de naivitatea lor, altii iti vaneaza postul, altii sunt veniti pentru a dezbina, a rupe, a strica etc.
Prea putini raman aceiasi de dinainte sa intre in politica si, fiind asa de putini, nu vor reusi sa salveze partidul.
Este drept, romanii cu capul pe umeri stau de-o parte, lasand politica strict pe mana celor descrisi mai sus.
Nu e de mirare ca nu se schimba nimic in Romania si nici nu se va schimba vreodata.
De aceea vorbele lui Caragiale vor ramane valabile pana cand, in Romania, viata va disparea cu totul.
Am inteles fenomenul, din pacate, chiar din interior.
Poate unii dintre voi ma veti contrazice, mai ales cei care sunteti in partide nou infiintate.
Este dreptul vostru, nu ma supar dar nici dreptate nu va pot da si, o sa vedeti ca o sa ajungeti singuri la aceasta concluzie, mai tarziu.
Astfel, pe langa dificultatile impuse de lege privind infiintarea, functionarea si participarea la vot, partidele nou infiintate nu reusesc in principal din vina metehnelor politicienesti pe care le dezvolta proprii membri, pana cand se ajunge in punctul in care partidele noi se devoreaza singure, din interior, ca o boala autoimuna.
Mie sincer, cand vad cata implicare emotionala este pe facebook pe subiectul politicii, desi nu e de ras, rad.
Si asta pentru ca oricum am face noi, oricum am drege, oricat ne-am chinui, romanul ramane om numai pana cand intra in politica.
Dupa, devine doar un dezastru.
Semnat: Cristina Dana Preda – Presedinte Partidul Romani Pentru Romania.
