Rep: Ați inspirat realizarea unuia dintre cele mai bune filme românești.
Care este povestea din spatele poveștii filmului?
Aculin: Totul a pornit de la o glumă în a doua mea studenție.
Doi colegi de cameră, ”Greierul” (Filip Rațiu) și ”Stalone” (Bogdan Albu), în căminul studențesc P27 din Regie, văzând că prietenii noștrii studenți se amuză copios, citind epigramele mele, s-au oferit să mă ”managenerieze artistic”.
Ei au selectat pe calculator două foi cu epigramele (cu și fără perdea!), pe care eu le vindeam apoi pe o bere sau pe o vodcă prin cluburile studențești ”Lăptaria lui Enache”, ”Shorley”, ”Piranha”și altele.
Filmul ”Filantropica” șarjează persoana mea, mă prezintă caricatural, în zeflemea, cum fac ș eu cu o parte din adresanții epigramelor mele; este o epigramă cinematografică …
Rep: Cum adică?
Aculin: Păi, ”epigrama prezintă lumea cu picioarele în sus tocmai pentru a o așeza mai bine pe picioare”, cum spunea marele maestru epigramist Mircea Trifu.
Rep: Cu care epigrame ați avut cel mai mare succes?
Aculin: De departe, cu cele licențioase (fără perdea) făceau furori, dar o parte dintre cititori remarcau și catrenele cu substrat filosofic, precum și cele satirice, care fluieră tot ceea ce sfidează bunul simț și bunul gust.
Rep: Puteți să ne dați câte un exemplu relevant din fiecare? „Cunoscătorii” știu că ați creat cea mai tare epigramă porno despre VAMA VECHE…
Aculin: Da, s-a creat un adevărat curent vamaiot, în care oamenii open mind se simt în altă lume, în lumea lor.
Lui PAUL IUREA – Vamaiotul Verde
Amicul Iurea – om hoinar –
Și-a întețit efortul
De-a sta mereu cu P..A par,
Ca să-și susțină cortul.
Poetului MIRCEA DINESCU
E drept că o mai faci de oaie,
Dar eu ca semn că te iubesc,
Ți-am construit vreo trei butoaie
Din doagele care-ți lipsesc.
Lui HERMES TRISMEGISTOS
CALEA CUNOAȘTERII ABSOLUTE
Fiind îndrăgostit de mers
Și vrând să mă cunosc mai bine,
Plecai pe drumul către mine
Și am ajuns în Univers.
FEMEIA FATALĂ
Când își cunoaște rostul
Și-și pune în joc talentul,
Ea înțelepțește prostul,
Tâmpind inteligentul!
UNEI DOCTORIȚE FOARTE SEXY
Doctorița mea sublimă
Nu se face de ocară:
Cu privirea mă animă
Și cu fundul mă omoară.
Rep: Woow! Să înțeleg că erați condamnat la succes cu foile dumneavoastră volante. Pe la dezalcoolizare ați fost, că după ațâtea votci și beri …
Aculin (râde): Băutura era doar un pretex, de fapt, în boemă te îmbeți cu trăiri frumoase , cu spirit, cu voie bună.
Rep: Cam câte beri și votci câștigați pe seară în acea vreme?
Aculin: Dacă mergeam în unul din cluburile amintite mai sus, în maxim o oră, buzunarele se umpleau doldora cu bani – cam 4-5 salarii pe atunci – bani care se topeau până în zori, în Complexul Studențesc Regie, împreună cu toți ”artiștii” iubitori de frumos, dar și de pahar deopotrivă.
Însă marele meu câștig a fost șansa de a cunoaște mari artiști, mari performeri, oameni cu har, virtuozi; a fost bucuria de a schimba impresii pe teme de estetică și performanță artistică. În Lăptăria lui Enache, dar și în celelelte cluburi studențești era câte o masă rezervată special pentru artiști, la care venea și caricaturistul ADRIAN BIGHEI (fostul elev al maestrului POPA’S) și care le „strâmba” fețele celor prezenți, într-o veselie generală.
După discuții aprinse, în care, orgoliile, vanițătile și ironiile dădeau culoare boemei, după multe rafturi de cărți citite prin biblioteci, la recomandarea prietenilor rafinați și erudiți din boemă, am început să intuiesc cum ar atăta viruozitatea stilistică în catren și epigramă și am început să cioplesc în cuvânt, făcând totul pentru a nu-mi dezamăgi auditoriul de cheflii.
Când îmi reușea câte o bijuterie în catren sau epigramă, creșteam în ochii prietenilor de pahar, iar „evenimentul” era sărbătorit cum se cuvine, ca să i se ducă buhul.
Rep: Ce înseamnă, din punctul dumneavoatră de vedere, virtuozitatea stilistică?
Aculin: Cunoscătorii, oameni rafinați știu că virtuozitatea și virtuozitatea stilistică reprezintă magia artei, realizată prin armonia dintre complexitatea mesajului și complexitatea veșmântului artistic.
Rep: Vă rog să fiți mai concret.
Puteți să dati un exempu din literatura română sau universală?
Aculin: Concret vorbim despre briliantul literar, care înseamnă esență de spirit, cu cât mai multă inteligență integrată, cu cât mai multe chei estetice în care se poate încifra și descifra mesajul artistic.
Aici partea figurativă (veșmântul artistic) presupune folosirea unui număr cât mai mare de figuri de stil (respectând toate rigorile estetice ale artei cuvântului), care dau strălucirile diamantine, dau caracterele estetice și refractă o lumină clarificatoare asupra mesajului artistic, a trăirii exprimate.
Un exemplu de briliant – capodoperă îl avem în Sonetul LXVI al lui William Shakespeare, în traducerea magistrală în limba română, realizată de Alexandru Philipphide.
Cea mai cutremurătoare revoltă a bunului gust și a bunului simț este exprimată sintetic, folosind câte o figură de stil în fiecare vers al sonetului.
Rep: Deja mă pierdeți pe drum cu explicațiile tehnice. La evenimentul „Regele Catrenului la Universitatea Hyperion” v-ați prezentat cartea cu cele mai valoroase briliante literare din toate timpurile pe mai multe specii literare.
Vă rog să vorbiți în câteva cuvinte despre unul dintre ele – reprezentativ.
Aculin: Desigur că da. Înainte de a face acest lucru, trebuie să precizez că interpretarea și evaluarea estetică a unei compozitii literare valoroase reclamă o abordare interdisciplinară riguroasă.
Pe de altă parte întelegerea și extrapolarea Principiului 2 din Legile Kybalionului al lui Hermes Trimesgistos la arta cuvântului, ne confirmă că o capodoberă literară poate să existe in extenso, dar și la nivelul esențelor (macrocosmosul este microcosmosul și invers).
În briliantul literar-capodoperă „Înger și Demon” avem o expresie metafizică a naturii umane, în care fiecare femeie se regăsește în acel buchet de registre dialectice (exprimate prin antonimii, oximoroane, antifrază și metaforă), pe care balează trăirile și mintea noastră.
Practic, miezul acestei compoziții se regăsește în toate capodoperele lumii în care este prezentată femeia dar și toate capodoperele lumii de acest fel se găsesc în aceste esențe.
ÎNGER și DEMON
Amestec de păcat și har,
Femeia-i răul necesar,
Ce-ți luminează noptile,
Întunecându-ți zilele!
Rep: Să înțeleg că această compoziție este cea mai valoroasă creație a dumneavoastră?
Aculin: Nu, compoziția de mai sus este doar una dintre cele mai valoroase compoziții proprii.
Pe acest calapod de creație am mai multe compoziții de această talie.
Însă, după părerea unor inițiați, care pot pătrunde esența lucrurilor cu ochii minții, dar și după părerea mea, cea mai valoroasă compoziție din grădina proprie este nanoeseul poetic-capodoperă a umanității LORDUL ABSOLUT, o expresie hermetică a esenței umanismului absolut, care poate fi extrapolată peste tot în Cosmos, unde există ființe cu conștiință.
Vedem aici proiecția unui personaj luminos și sensibil, cu anvergură și responsabilitate cosmică, creat prin două metafore, exprimând cele mai valoroase trăiri umane – IUBIREA și COMPASIUNEA –, dar incluzând hermetic toate virtuțile umane.
Motto: Iubirea este soarele interior, care ne luminează conștiința și ne încălzește sufletul.
LORDUL ABSOLUT
Fiindcă sunt un gentilom,
Obrazul-mi crapă de rușine,
Când mă apropii de un om
Și mă îndepărtez de mine.
Nota Bene:
Acest nanoeseu poetic este dedicat inventatorului Alfred Nobel, pentru că a creat, prin „Testamentul Nobel”, cea mai prestigioasă emulație planetară în promovarea culturii și umanismului, dar și altor personalități de excepție, cu mare putere de influență morală în Cosmos.
În selecția de autor „Un Joben pe Calea Victoriei” și în volumul ”Hrană pentru zei” avem, în total, cinci vârfuri de virtuozitate stilistică pe cinci specii literare diferite: catren, epigramă, butadă, nanoeseu poetic și distih.
Aceste performanțe artistice vor fi propuse pentru consacrare la Guinness Book, așa cum s-a întâmplat cu piesa „Dance of goblins” al lui Rimski-Korsakov, în interpretarea uluitoare a fabulosului violonist german DAVID GARRETT, așa cum s-a întâmplat cu performanța maestrului caricaturist român ȘTEFAN POPA-POPA’S.
Rep: Cum apreciază contemporanii provocarea dumneavoastră artistică?
Aculin: Fiind creații de nișă, cu un demers inițiatic riguros, cei care le apreciază sunt oameni cu IQ mult peste medie, cu har, rafinați, virtuozi, cu vocație a lucrului bine făcut.
Când apar „specialiștii potentați”, e haiul de pe lume, pentru că aceștia apreciază demersul meu artistic la fel cum apreciază un virgin o specialistă în kamasutra.
La urma urmei, când vine din partea unui mediocru, lauda te coboară iar critica te ridică.
Pe de altă parte, sunt convins că marile spirite precum Zamolxe, Pitagora, Hermes Trismegistos, Leonardo da Vinci, ș.a. se bucură acolo sus, când mai apare câte un învățăcel, care le duce harul mai departe.
Rep: Vă considerați un geniu?
Aculin (râde): De când a început să înflorească kitsh-ul în arta cuvântului, aproape toți cei care scriu sunt genii.
Azi trebuie să faci eforturi supraumane, să nu fi scriitor de geniu. Desigur că ne referim la geniile despre care au vorbit William Shakespeare în „Sonetul LXVI”, Mihai Eminescu în „Epigonii”, Rene Guenon în „Domnia cantității și semnele vremurilor”, Ortega Y Gasset în „Revolta Maselor” și mulți alții.
Rep: La ce proiecte lucrați acum?
Aculin: Împreună cu o mână de inițiați, printre care și prof. univ. dr. Nicolae Vasile de la Universitatea Politehnică București (care a pus în cheie matematică marile curente filosofice în lucrarea sa „Sistemismul”), dar și cu câteva ambasade, lucrăm la pregătirea și organizarea unui simpozion pe tema „Dimensiunea filosofiei hermetice în briliantul literar: catren, epigramă, aforism, nanoeseu poetic și rubaiat.”
În alt demers, am inițiat un dialog al argumentelor estetice cu mediul universitar și academic, pentru ca aforismul și epigrama (considerate și tratate ca „genuri minore”) să fie reașezate pe locul care li se cuvine în cultura română.
România a avut un cult al esențelor și o tradiție culturală în domeniu demnă de o țară europeană, până au apărut heirupiștii, care le-au marginizat până la suprimare, aducând astfel o grea ofensă la adresa rafinamentului, a Excelenței în arta cuvântului și a Înțelepciunii.
Chiar și azi, epigramiștii nu pot face parte din Uniunea Scriitorilor din România, forul național cel mai reprezentativ al scriitorimii române, ceea ce este absurd.
„Nedreptatea nu constă în drepturi inegale ci în pretenția absurdă a idiotului de a fi egal cu a inițiatului” spunea Fredrich Nietzsche, cel mai mare filosof al secolului XIX, apropo de „geniile”de care s-a vorbit mai sus.
În sfarșit mai sunt proiecte spectaculoase la care lucrez, unele în zona esențelor, altele din zona umorului, inclusiv cel licențios, dar cred că e prematur să vorbesc despre ele.
Rep: Cum, despre „Zodiacul Fără Perdea” nu ne spuneți chiar nimic? Și apropo: cum se împacă umanismul cosmic cu umorul fără perdea?
Aculin: „Zodiacul fără Perdea”, realizat împreună cu poetul Iacob Voichiționiu, produce orgasme intelectuale în cascadă, adevărate „ruperi de nori” umoristice și este cel mai solicitat număr de divertisment în show-urile de după show.
Referitor la a doua întrebare, toată lumea știe că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții iar – mai nou – și „sfintele” … de orice sex! – conform celebrului dicton latin: „Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu-mi poate fi străin”.
Rep: Vă mulțumesc și în numele cititorilor pentru acest interviu de poveste și vă doresc numai bine și succes maxim în tot ceea ce faceți.
Aculin: Mulțumesc și eu și îți întorc înmiit gândul bun și urările alese.
Epigramistul Aculin va aparea mâine, 06.05.2018, ora 20:00 , la emisiunea iUmor de la postul de televiziunea Antena 1.
Dacă ți-a placut articolul, distribuie-l și dă like la pagina de facebook Chelaru Iulian Cătălin
Like si share daca va place articolul
